Era un mare perete alb, gol, gol, gol
De perete o scara, inalta, inalta, inalta
Si jos, scrumbia afumata, uscata, uscata, uscata
El vine tinand in mainile sale, murdare, murdare, murdare
Un ciocan greu cu un cui, acutit, ascuti, ascutit
Si un ghem de sfoara gros, gros, gros
El se suie pe scara inalta, inalta, inalta
Si bate cuiul ascutit toc, toc, toc
Sus pe marele perete alb, gol, gol, gol
Da drumul ciocanului care cade, cade, cade
Leaga de cui sfoara, lunga, lunga, lunga
Si de capatul ei scrumbia afumata, uscata, uscata, uscata
El coboara scara inalta, inalta, inalta
O ia cu ciocanul greu, greu, greu
Si apoi pleaca departe, departe, departe
Si de atunci scrumbia afumata uscata, uscata , uscata
La capatul acelei sfori lungi, lungi, lungi
Lin se leagana mereu, mereu, mereu
Am compus aceasta poveste simpla, simpla, simpla
ca sa se infurie oamenii gravi, gravi, gravi
Si sa se bucure copiii mici, mici, mici
Si sa se bucure copii mici, mici , mici