In zori ne rătăcim prin rouă
Suntem doar noi doi si plouă
Nu vrem să ne ascundem
In lumea noastră
Nimeni nu știe cine suntem
Nimeni nu știe cine suntem
Nimeni nu știe cine suntem
Când norii dispar e liniște iar
Ne pierdem in gând fără niciun cuvânt
In noaptea albastră de stele in zori
In lumea noastră
Nimeni nu știe cine suntem
Nimeni nu știe cine suntem
Nimeni nu știe cine suntem
Vin si pleacă, norii iar se-mbată
Și iar se-mpart pe cer
Parcă mai rău ca altădată
Și tot ce iese, e frig si furtună
Dar frigul intotdeauna ne-aduce împreună
Nimeni nu știe cine suntem
Nimeni nu știe cine suntem
Nimeni nu știe cine suntem