Am uitat demult cum arati.
Dar poate ochii-ti erau albastrii,
Parul aprins ca padurile toamna,
Mainile mici si viorii.
Am uitat demult cum vorbesti.
Dar poate aveai glasul scazut.
Mai aud ca prin somn o vioara
Inganand in trecut.
Ploaia plange in fereastra,
Luna rade dincolo de nori.
E bine omule c-ai venit in viata
Sa traiesti un timp printre muritori.
Nici nu-mi pasa de tine, nu-mi pasa
Dac-ai murit, daca traiesti.
Doar o ciuda smintita ma zbuciuma
Cresti din zapezi si matasa.