Creste, si infloreste,
Si-mbatraneste
Copacul Vietii,
Dar eu stau prin crengi ascuns…
Rece, prin mine trece,
Cand vad cum Timpul,
Reteaza cate-o creanga.
Eu ma ridic mai sus...
Poate la jumatate,
Ori mai deasupra,
Ori mai dedesupt ma aflu,
Oricum, sunt fericit !
Dar Timpul,
El, pur si simplu,
Nici nu ma-ntreaba:
“Am eu treaba, am dovedit ceva, ori n-am dovedit!”
R.:
Se scutura florile, cad frunzele, una cate una.
Dar printre frunze, cu cat mai multe cad,
Cu-atat mai clar se vede luna.
In sus si numa-n sus,
Plus-minus, minus-plus -
Cand altii, cred in astre.
Noi, restul, spunem ca,
Traim azi prima zi,
Din restul Vietii noastre.