Imi aduc aminte cand
Ii faceam la mata vant
Si zbura ca pasarea
Dar cadea ca mazarea, de pe casa jos.
Si daca mata mai traia
Si daca mai putea mergea
Noi de codita moale
Ii legam conserve goale
Si tot era frumos, frumos...
Mama mea, tatal meu
Nu ma bateti, nu-s de vina eu
Mata cred ca singura vroia
Sa se-nvete a zbura.
Drept, ca fratele, jos,
Trebuia s-o prinda. Dar n-a fost!
Si mata cand ne vede
Nici amu nu-i vine-a crede
Ca asa ceva a fost.
Unde-s, Doamne, zilele
Cand ne scaldam cu cainele?
Cand el la suprafata
Vroia. Dar noi, cu-o ata
Il mai tineam sub val.
Si cainele facea „buli-buli”
Dar noi radeam ca-cei nebuni
Si printre apa verde,
Vedeam ca nu se vede...
Noi il scoteam la mal.
Mama mea, tatal meu
Nu mi bateti, nu-s de vina eu
Cainele cred ca singur vroia
Sa se-nvete a-nnota.
Drept, ca fratele-o vrut
Ca sa-l scoata. Cred ca n-a putut.
Si cainele cand ne vede,
Nici amu nu-i vine-a crede
Cata apa a baut.