Noaptea...
Cand luna-i plina-afara
Si liliecii zboara,
Eu stau, te-astept pe tine...
Poate...
De undeva apare
Speranta asa-i de mare,
Dar nu mai pot, ma doare...
Stau demult, mai mult nu stau,
Ce am vrut mai mult, nu vreau,
Numai tu si eu in lume
Ne-intelegem de minune.
Tie-ti pare-mi pare ca
Ca toti la deal se luneca,
Dar tot se vede de departe
Ce-I al meu e pus deoparte.
Fara ca sa ma pornesc
Fac un pas dar ma opresc,
Singur nu stiu ce-i cu mine,
De ma gandesc numai la tine.
Dar cred ca inaintea mea,
De Dumnezeu care nu se teme
O dov`dit altcineva
Cu-un ceas de vreme mai devreme.
Cat de tare-as vrea si vreu
Sa te pot vedea amu,
Cred ca eu n-as mai fi eu,
Si nici tu n-ai mai fi tu.
As zbura de bucurie,
Sus in cer si m-as intoarce
Inapoi cu stele-o mie
Pentru tine ce n-as face?
Cine-ar fi in locul meu
Sa te-astepte? Numai eu!
Dar in locul tau nu vine
Cine? Numai tu cu tine!
De-as avea ca in povesti,
Tot ti-as da! De vrei, mai cere-ti.
Numai nu uita sa cantaresti
Ce-ti dau, dar ia ce meriti!
Obositi cum sunt te cata
Ochii tai umflati ca mingea,
Si m-as duce-amu, dar daca
Tu vii... si eu nu-s aicea.
Uite, de-acum dimineata
Lumineaza imprejurul,
Si nici luna nu se vede,
S-a intors si ea cu... fata.