Inca nu-nvatam pe-atunci la scoala,
Inca sase anisori n-aveam
Cand m-a prins tata afara
Cum trageam dintr-o tigara
Si paharu-n mana il tineam.
Dar cand mi-a tras vreo doua labe,
Eu vorbeam, doar pe silabe.
Ca nici singur nu intelegeam
Ce vrea tata de la mine.
Dar mai pe urma-am inteles ce vrea.
Nu stiu cat era de bine
Dar tigara ca pe paine
O mancam, iar tata se radea.
Stai, tata-oleaca, tata,
Nu-i tigara ciocolata,
Nu se luneca pe gat, nu vrea!
Restul tot mergea ca ceasul
Pana cand odata, frumusel,
Eu intamplator prin casa
M-am impiedicat de masa
Si-am cazut cu mana-n portofel.
Dar cand am vrut sa scot paraua,
Hop, si tata cu cureaua:
“Valeu, valeu!”
“- Stai, tata-oleaca, nu ma bate,
Dar da sa-ti spun deodata ce-am crezut:
Eu am crezut ca portofelu’
Cu copeici e-a lui bunelu’
Si chiar ma gandeam acu sa i-l duc.
Dar sa (fi) stiut ca-i al tau, se vede,
Ca poate ca nici n-aveam sa ma-mpiedic
Sa (fi) stiut, tata… Dar n-am stiut!”.
Bani la toti le trebuiau atuncea
Cum si-amu le trebuie la tat`
Dar stii cum e la noi, la tara,
Banii nu prea stau pe-afara
S-am deschis portita la cotet.
Intru-acolo, scot desaga:
“Culi-culi!”
“Ga-ga, ga-ga!”
Si anin de gat vreo doua rati.
Da’ tata sta dupa portita
Si asteapta. Oare ce-am sa-i spun?
Dar eu, sa nu tac, zic :
”-Tata aestea doua rate
Ma temeam sa nu inghete
Si de asta le-am bagat in sac.
Dar daca tu compari cu saga
Ce zic eu de «ga-ga, ga-ga»
Uite, chiar acum le scot din sac!”
Da-ntr-o zi din polobocul tatei
Nu stiu cum de-o doag-a disparut…
Dar cand a dat tata sa-l dreaga,
Cand se uita – nu-i o doaga.
Eu am vrut sa fug dar n-am putut.
“ – Unde-i doaga?”
“ – Iaca doaga! Este, numai nu-i intreaga.
Eu dintr-insa schiuri mi-am facut…
Tata, lasa polobocul!
Dar uite in gradina (asa-i) ce-i frumos, ca-n Paradis!
Scarta noastra-o arde focul,
Cred c-asa i-a fost norocul.
Eu de dansa nici nu m-am atins.
Drept ca jos,intre gunoaie,
Foc am dat la cateva paie.
Restul, cred ca singure s-au aprins.
Tata, stai de ma asculta,
Daca vrei sa-ti spun ce-am mai intors!
Numai ca deodata-ncearca,
Ia putina valereanca
C-ar putea sa-ti fie de folos.
Stii cojocul cel din cui?
Apoi, iata, de-acum nu-i –
L-am taiat si mi-am facut manusi”.